Tezaurul în exil? Cât durează „temporarul” în România și cine veghează asupra patrimoniului?
Exportăm tezaur, primim tăcere.
Patrimoniu național – bun de dus, greu de adus.
O simplă interpelară parlamentară adresată Ministerului Culturii a deschis o cutie a Pandorei privind scoaterea din țară a obiectelor de patrimoniu, aflate în colecțiile publice ale României. Răspunsul oficial ridică mai multe semne de întrebare decât oferă clarificări. Printre acestea: durata nejustificată a unor expoziții externe, lipsa de transparență și chiar suspiciunea privind securitatea tezaurului național trimis, din nou, în muzee obscure.
❖ Securitatea, garantată… cu întârziere. Totul e sub control. Aproape. Ministerul asigură… după ce pleacă.
Înainte de orice, reținem o afirmație din răspunsul Ministerului care este de-a dreptul alarmantă: «MC a inițiat modificarea și completarea HG 518/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile, cu modificările și completările ulterioare cu o serie de măsuri suplimentare de protejare a bunurilor culturale mobile, inclusiv măsuri de securitate pe durata exportului temporar: transport dus-întors, expunere și depozitare».
Să înțelegem că interpelarea noastră, din 28 ianuarie 2025, i-a determinat pe reprezentanții Ministerului să inițieze proiectul de modificare a HG 518/2004, aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului, din 10 februarie. Se pare că da. Apreciem.
https://www.cultura.ro/proiect-de-hotarare-192
Fără întrebarea noastră nu ar fi fost nicio modificare, iar securitateaobiectelor de patrimoniu ar fi continuat să fie un subiect neglijat.
Așadar, printr-un proiect supus dezbaterii publice se propune modificarea HG 518/2004 pentru a introduce cerințe precum paza umană pe toată durata exportului temporar, transport dus-întors, expunere și depozitare. Adică, până acum nu exista nicio obligație clară pentru paza umană a obiectelor de patrimoniu românesc în expozițiile externe?
România participă la următoarele expoziții în curs, la data când am primit răspunsul, în luna martie:
Expoziția “Dincolo de Dunăre”, organizată de Muzeul Municipiului București, Bulgaria 15 nov 2024– 30 martie 2025 (4 luni), cea mai mediatizată, trebuie să recunoaștem, pe site-uri precum: Evenimente muzeale, Muzeul Municipiului București, Historia.ro
Expoziția Secuii – formele patrimoniului, organizată de Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe la Muzeul Etnografic din Budapesta, Ungaria 15 oct 2024 – 31 august 2025 (10 luni)
Expoziția Mother Earth, Moesgaard Museum, 10 octombrie 2024 – 10 august 2025 (10 luni)
Expoziția Ancient Thrace and Classical World: Treasures from Bulgaria, Romania and Greece, organizată la J.Paul Getty Museum din Los Angeles, 4 noiembrie 2024– 3 martie 2025 (5 luni)
Expoziția Pictura lui Janos Thorma, organizată la Muzeul Janos Thorma, din Kiskunhalas, Ungaria, cu participarea Muzeului Național de Artă al României. Nu am găsit nicio informație, nu știm perioada de expunere.
Brusc, MC anunță, ca trezit din somn, că a cerut instituțiilor muzeale „să inițieze demersuri pentru readucerea în țară, înainte de termen, a bunurilor incluse în expozițiile din Danemarca și Ungaria.”
De ce a simțit Ministerul Culturii nevoia să ceară instituțiilor muzeale să aducă,înainte de termen, bunurile culturale expuse în Danemarca și Ungaria?
Să înțelegem că tot interpelarea noastră parlamentară a fost acel bec roșu aprins / semnal de alarmă care i-a determinat pe oficialii Ministerului Culturii să reacționeze și să ceară returnarea anticipată a bunurilor expuse în Danemarca și Ungaria?
Ar trebui să înțelegem de aici că obiectele expozițiilor din Damemarca și Ungaria au fost trimise fără a fi asigurate, ridicând riscuri majore pentru patrimoniul național.
Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural mobil prevede:
Art. 34
(4) Organizatorul expoziției sau inițiatorul/autorul proiectului cultural răspunde civil, material, disciplinar, contravențional sau penal, după caz, de integritatea bunurilor expuse, luând toate măsurile necesare pentru înlăturarea oricărui risc, în condiții de securitate, de conservare, de asigurare și de stabilire a cotelor valorice respective
România s-a obișnuit ca obiectele să dispară și ca responsabilitatea să nu se găsească nici în inventar.
Ministerul Culturii își aduce aminte că una dintre atribuții este aceea de adepune toate diligențele necesare pentru ca relațiile dintre instituțiile de culturăromânești și organizatorii expozițiilor internaționale să se mențină și să desfășoare într-un cadru care să asigure cele mai înalte standarde de protejare a patrimoniului cultural național.
❖ 10 luni „temporare” și o tăcere permanentă
Obiecte de o valoare inestimabilă — „Zeița de la Sultana”, celebrul „Gânditor de la Hamangia”, vasul antropo-zoomorf de la Vădastra, frontonul de templu de la Trușești, vase și statuete antropomorfe și zoomorfe aparținând culturii Cucuteni din Moldova — au fost trimise în Danemarca, la Muzeul regionalMoesgaard, din cunoscutul Højbjerg (22 mii de locuitori, un fel de Roșiorii de Vede al României), o suburbie a orașului Aarhus, în cadrul unei expoziții internaționale “Mother Earth”, în perioada 10 octombrie 2024-10 august 2025(10 luni).
Pagina cunoscutului Muzeu Național de Istorie a României (faimos prin exilul Coifului dacic de la Coțofenești), a cărui emblemă e chiar Gânditorul de la Hamangia, e singura sursă de promovare a expoziției care oferă o listă scurtă a celor 52 de artefacte arheologice din patrimonul MNIR, unele unicat, alături de câteva fotografii făcute, se pare cu telefonul personal.
Ce găsim pe pagina Moesgaard Museum? Nimic. Nici urmă de cuvânt despre România, nici urmă de patrimoniu românesc, de obiecte, de cultura Cucuteni. Nimic. Piesele Muzeului Național de Istorie a României nu apar, menționate în cuvinte sau fotografíate, pe site-ul muzeului gazdă (Moesgaard Museum, Danemarca), deși sunt considerate piese de tezaur. Oare cum putem ști și cine ar putea verifica dacă sunt sau nu expuse?
Durata expoziției “Mother Earth”? 10 luni. Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ce-i drept, nu prevede durata unei expoziții temporare, care evident e temporară. Și totuși, obiectele noastre de patrimoniu rămân plecate luni în șir, în tăcerea desăvârșită a instituțiilor:
Prin comparație, prezentăm durata expozițiilor de care amintește Ministerul Culturii, administratorul bunurilor culturale ale țării, evocând schimburile culturale:
Luminile lui Caravaggio. Începuturile modernității în pictura europeană, capodopere din colecția Roberto Longhi, Muzeul Național de Artă Timișoara, 11 noiembrie 2024 – 28 februarie 2025 (3 luni)
Victor Brauner. Între oniric și ocult, (majoritatea lucrărilor provin de la muzee din România și o mică parte, din Franța), Muzeul Național de Artă al României, 1 decembrie 2023 – 30 decembrie 2024 (4 luni)
❖ Ministerul Culturii pasează răspunderea. Prezent prin absență
Deși, în răspunsul oficial, Ministerul Culturii afirmă că nu elaborează planul expozițional internațional, același document se precizează că toate solicitările de export ajung la minister, iar Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor (CNMC) le avizează, “de principiu”. De fapt, obligatoriu.
Legea 182/2000 și HG 518/2004 privind Normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile Așadar, MC nu decide, nu știe dar propune și aprobă?
Art. 37
(1)Scoaterea peste frontieră a bunurilor culturale mobile constituie operațiune de export, care poate fi temporar sau definitiv.
(2) Exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile clasate sau neclasate se efectuează numai pe baza certificatului de export.
(3) Certificatul de export va fi emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, în condițiile prezentei legi.
(4) Exportul temporar pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de administrare, se realizează pe baza propunerii Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor și va fi aprobat de ministrul culturii.
Legea prevede clar că orice obiect cultural, provenind de la orice muzeu, oricât de minor, trebuie să primească avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor și aprobarea ministrului culturii. Or, aceste avize și aprobări se întind pe durata unor luni bune, nu sunt imediate. Ministerul nu are un plan, semnează și uită.
Ministerul știe din timp de expoziții, pe care le avizează, dar nu are calendar sau… pix.
Pentru un exemplu în acest sens, menționăm că încă din luna mai 2024, presa din România anunța o megaexpoziție Rembrandt & Brâncuși, la Muzeul H’Art din Amsterdam, în intervalul septembrie 2025 – februarie 2026 (6 luni). România nu e convocată, doar Centrul Pompidou (Paris). Lucrările sculptorului român au mai fost expuse, în Olanda, acum mai bine de 50 ani. Pe lângă exemplul de urmat în ceea ce privește pregătirea și promovarea expoziției, începând cu aproape 2 ani înainte de vernisaj, se cuvine să ne mai și întrebăm, ținând cont de “evoluția relațiilor inter-umane și inter-statale” menționată de Ministerul Culturii, de ce România – țara natală a lui Brâncuși – nu e implicată în această expoziție?
❖ Expoziții internaționale? Nu e treaba noastră, noi doar aprobăm.
Planuri de promovare? Întrebați muzeele, noi doar semnăm.
Ministerul Culturii insistă pe tema artibuțiilor sale: creșterea gradului de acces și participare a publicului la cultură, promovarea valorilor culturii române, susținerea circulației bunurilor culturale, protejarea patrimoniului cultural, promovarea diplomației culturale.
Mai mult, MC afirmă că: muzeele din străinătate nu se adresează Ministerului Culturii, ci instituției muzeale din România care administrează bunurile culturale care se încadrează în tematica expoziției propuse.
Legea 182/2000, art. 6 (1) stabilește ca atribuție a Ministerului Culturii:coordonarea activităților specifice din domeniul patrimoniului cultural național mobil. Astfel, acesta:
1. Ministerul trebuie să se asigure că patrimoniul național este promovat și protejat.
2. Deși instituțiile muzeale pot gestiona direct expozițiile, Ministerul Culturii aprobă exportul temporar al bunurilor din patrimoniul național pentru expoziții internaționale.
3. Ministerul are atribuții și în domeniul colaborărilor culturale internaționale, inclusiv prin organizarea de evenimente, expoziții și programe educaționale care să valorifice patrimoniul cultural românesc.
4. Ministerul poate impune norme și strategii pentru gestionarea patrimoniului național, inclusiv în ceea ce privește expozițiile internaționale.
Să înțelegem că Ministerul Culturii lasă patrimoniul României la întâmplare, fără o strategie de promovare sau protejare, fără o viziune clară sau un plan coerent de gestionare a acestuia? Este o formă de iresponsabilitate și de neimplicare în protejarea bunurilor culturale?
❖ Exponatele s-au întors, verificările abia încep. „Verificări” în SUA, după ce expoziția s-a încheiat
În cazul expoziției “Ancient Thrace and Classical World: Treasures from Bulgaria, Romania and Greece”, organizată la J.Paul Getty Museum din Los Angeles, care s-a încheiat pe 3 martie, răspunsul din 6 martie al Ministeruluimenționează că reprezentanții muzeului român „se vor deplasa în SUA pentru a face o verificare la fața locului.” Sigur, expoziția dispune de 5 zile după data încheierii, însă ne întrebăm dacă reprezentanții au în vedere scopul nobil de a combina verificarea cu o mică vacanță pe tărâm american. În fond, ce poate fi mai reconfortant decât o verificare și câteva selfie-uri și o cafea pe malul oceanului pe Instagram?
Noroc cu întrebarea noastră care le-a deschis drumul oportunității! Fără ea, cine știe când ar fi ajuns reprezentanții Ministerului în SUA pentru a face verificările … sau vacanța!
❖ Epoca digitală vs. Ministerul Analog. Milioane de vizitatori? Ministerul n-are date.
În Era Informației, Ministerul rămâne neputincios în fața măsurării impactului expozițiilor internaționale.
Impactul expozițiilor internaționale se reflectă în date concrete, dar și în efecte mai greu de standardizat sau de măsurat. – răspunde ministerul la întrebarea referitoarea la impactul expozițiilor internaționale.
În zilele noastre, când totul se știe, de la fiecare click pe internet până la fiecare pas pe care îl facem, ministerul nu este capabil să ne ofere măcar o estimare a numărului de vizitatori la expozițiile internaționale. Sau poate că, în era tehnologiei avansate, măsurarea impactului rămâne un patrimoniu misterios de bine administrat de Ministerul Culturii.
❖ Cultura noastră, profitul lor
Beneficiile acestor inițiative, deși cuantificabile în banii rezultați din vânzarea biletelor, nu constă în efectele pecuniare imediate, ci în efecte pe termen lung, poate mai greu de măsurat, dar reflectate în evoluția relațiilor inter-umane și inter-statale, în capacitatea de a genera, recunoaște, împărtăși și respecta valori naționale și universale – încheie MC.
Așadar, beneficiile expozițiilor internaționale sunt, într-adevăr, cuantificabile în banii încasati din vânzarea biletelor, dar în loc să ne îmbogățim din cultura proprie, pare că rolul nostru este acela de a-i îmbogăți doar pe cei care împrumută obiectele noastre de patrimoniu, de cele mai ori, în condiții de risc. Dacă nu reușim să ne re-definim, beneficiile rămân mereu și mereu la alții, iar noi înclinăm capul și coloana afirmând fals că nu ne interesează banii.
❖ Timpul și promovarea — marii absenți
Această întreagă poveste a expozițiilor internaționale ridică întrebări esențiale:
Cum promovăm obiectele de patrimoniu? Ne întrebăm câți dintre noi știm că obiecte unicat de patrimoniu, precum Gânditorul de la Hamangia, se află undeva într-un muzeu regional? Câți vizitatori au consemnat o impresie, fie chiar pe Tripadvisor?
Cine răspunde pentru riscul obiectelor de patrimoniu?
Ce înseamnă „reciprocitate” în schimburi culturale, când România trimite obiecte unicat din cultura Cucuteni, 5500-2750 î.Hr și primește, simbolic, Brauner (artist român din secolul XX), Caravaggio (1571-1610) sau Brâncuși (artist român)?
N-ar fi meritat românii să știe că Zeița de la Sultana, Gânditorul de la Hamangia ș.a. au ajuns în zona suburbană Højbjerg unde un număr (nu se cunosc date, sic!)de vizitatori bifează și muzeul Moesgaard, structură modernistă împrejmuită de păduri dese, după ce respiră aerul tare și își trag sufletul privind Marea Baltică?O poziție ideală, nu?
Este timpul ca legea și responsabilitatea celor care s-au angajat într-un demers cultural național să nu mai fie doar un cadru permisiv sau un cuvânt lipsit de sens, ci o garanție reală a protejării patrimoniului național, iar termenul „temporar” să nu devină, în lipsa transparenței, un sinonim pentru necontrolat.
Categorie: Opinii