Către: dl. Ilie Bolojan, Prim-ministru al României
Spre informare:
– Ministerul Educației și Cercetării din România
– dl. Alexandru Florin Rogobete, Ministru al Sănătății din România
De la: Ramona Ioana Bruynseels, Fondator al Inițiativei Naționale Anti-Drog (INAD), Deputat în Parlamentul României
MEMORIU
Traficul de droguri reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității naționale în prezent. Această formă de criminalitate transcende granițele naționale și afectează comunitățile la nivel mondial.
S-au făcut studii, programe, s-au „bifat” initiațive anti-drog, însă cu toții vom recunoaște că acest fenomen este în creștere alarmantă. Deși la nivel european atât Uniunea Europeană cât și statele sale membre au abordat implicațiile traficului și consumului de droguri asupra securității și sănătății naționale, din păcate, suntem constrânși să admitem că până în prezent în lupta contra traficului de droguri și a crimei organizate aceștia nu au putut să își impună strategiile de combatere, asanare și lichidare a acestui flagel.
La ora actuală, Uniunea Europeană pune accentul pe prevenție, în sensul anticipării problemelor care pot apărea din cauza consumului de droguri. Politica de sănătate a Uniunii Europene este încă restrânsă și dotată cu un buget relativ mic, care nu poate acoperi sau frâna fenomenul. La nivel de state membre, observăm că fiecare stat membru are o politică proprie în materie de droguri și criminalitate, în principiu în funcție de bugetul alocat de propriul guvern.
România are o politică de penalizare a acestui flagel, generată de o reacție de anxietate și respingere a girării fenomenului consumului de droguri prin metode terapeutice și sociale scumpe, preferând să scape de cei implicați în proliferarea drogurilor în societate privându-i de libertate, pentru „reeducare“.
Unică în acest mod de a proceda într-o Europă care se vrea modernă, România aplică în principal metode coercitive, fără îndoială utile în situații grave, dar care nu au dat încă rezultate.
Statisticile arată că lucrurile se înrăutățesc alarmant. Această politică preponderant de penalizare, de coerciție, a agravat și mai mult delincvența în România, concomitent cu eșecul ei peste tot în lume, acolo unde a fost aplicată. Iată de ce, Domnule Prim Ministru, apreciez că politicile și serviciile sociale cu rol în prevenirea și combaterea consumului și dependenței de droguri ar trebui sa aibă o funcție crucială în a ajuta pesoanele aflate în nevoie.
În contextul reorganizării instituționale din domeniul prevenirii și combaterii consumului de droguri, în pofida așteptărilor legitime generate de mutarea Agenției Naționale pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor, în subordinea directă a Primului Ministru, realitatea ultimelor luni indică, din păcate, absența unor rezultate concrete și a unor măsuri cu impact real în domeniul prevenirii și combaterii consumului de droguri, situație cu atât mai dificil de înțeles cu cât, anterior, au fost anunțate public intenții și planuri consistente.
Avem nevoie de un organism dedicat prevenirii și combaterii acestei adevărate amenințări la sănătatea populației și la siguranța națională, avem nevoie de acțiune concretă și de politici publice fundamentate pe date, nu de structuri formale lipsite de capacitate operațională sau de reforme declarative fără efecte măsurabile.
Un astfel de organism trebuie să dispună de stabilitate instituțională, autonomie funcțională și resurse adecvate, pentru a putea coordona eficient prevenția, intervenția timpurie, tratamentul și reintegrarea socială. Lipsa de continuitate la nivelul conducerii, incertitudinea privind statutul instituțional și absența unei strategii asumate la cel mai înalt nivel subminează credibilitatea oricărui demers și transmit un semnal de vulnerabilitate într-un domeniu care reclamă fermitate și consecvență.
De asemenea, combaterea consumului de droguri nu poate fi redusă la reacții punctuale sau la măsuri fragmentate. Este necesară o abordare integrată, care să implice educația, sănătatea, asistența socială, ordinea publică și comunitatea, sub coordonarea unei structuri centrale capabile să asigure coerență, responsabilitate și evaluare permanentă a rezultatelor.
În acest context, pentru a răspunde lipsei de acțiune concretă și de coordonare eficientă în domeniul prevenirii și combaterii consumului de droguri, în luna iunie 2025 a fost lansată Inițiativa Națională Antidrog – INAD 2025 („Prevenim azi, protejăm mâine”).
Scopul Inițiativei Naționale Antidrog este acela de a contribui, prin expertiză independentă și multidisciplinară, la fundamentarea unor măsuri coerente, aplicabile și sustenabile în domeniul antidrog, cu accent pe prevenție timpurie, intervenție integrată și protecția sănătății publice. Inițiativa Națională Antidrog nu își propune să dubleze structuri instituționale existente, ci să ofere un cadru profesionist de reflecție, consultare și formulare de soluții validate.
În egală măsură, Inițiativa Națională Antidrog a adus împreună reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației, experți antidrog, juriști, medici, psihologi, cadre didactice, reprezentanți ai instituțiilor publice centrale și locale, antreprenori și ONG-uri active în domeniul protecției copilului și prevenirii adicțiilor.
Concluziile activităților din cadrul INAD 2025 vizează reformarea educației antidrog în școli, într-un cadru modern, interactiv și adaptat realităților actuale, extinderea rețelei de sprijin psihologic și facilitarea accesului la tratament, revizuirea legislației privind consumul, traficul și intervenția timpurie și crearea unui mecanism național unitar care să coordoneze toate eforturile: instituții, părinți, ONG-uri, autorități locale și societatea civilă.
Initiațiva Națională Antidrog nu este un simplu exercițiu de analiză, ci o misiune de propunere și acțiune directă. Initiațva urmărește elaborarea unor propuneri legislative care să corecteze și să completeze actuala legislație în domeniul drogurilor, precum și formularea unor recomandări clare adresate Guvernului României, ministerelor și autorităților competente.
Domnule Prim Ministru, Prevenția rămâne cea mai eficientă, mai puțin costisitoare și mai sustenabilă formă de intervenție publică.
În acest context, considerăm că este necesar ca societatea civilă să aibă un cuvânt de spus, să fie auzită și considerată în contextul eforturilor derulate la nivel național de prevenire și combatere a acestui flagel.
Iată de ce supunem atenției dumneavoastră concluziile Grupului de Prevenție care funcționează în interiorul Initiativei Antidrog, apreciind că intervenția se impune a fi realizată simultan pe trei niveluri strategice, respectiv sistemic, comunitar și microsistemic:
1. Nivel sistemic (național și instituțional) prin :
• Adoptarea rapidă a unei strategii naționale actualizate, axate pe prevenirea precoce și nu doar pe control și represie.
• Crearea unui cadru legislativ clar pentru prevenție în școli, cu responsabilități distribuite între ministere (Educație, Sănătate, Interne, Tineret, Cultură).
• Formarea continuă a specialiștilor (profesori, asistenți sociali, medici, polițiști) în prevenirea consumului de substanțe.
• Alocare bugetară dedicată programelor de prevenție, nu doar tratament sau combatere post-factum.
2. Nivel comunitar (localități, ONG-uri, autorități locale) prin:
• Centre de consiliere și sprijin pentru familii vulnerabile, care să identifice riscurile înainte ca ele să se transforme în dependență.
• Parteneriate reale între școală, biserică, poliție, spitale și societatea civilă.
• Campanii comunitare cu impact emoțional, adaptate vârstei copiilor, nu doar informare seacă.
• Programe extrașcolare atractive, care să ofere copiilor sens, apartenență și modele de viață pozitive.
3. Nivel microsistemic (familie și școală) prin:
• Sprijin parental concret, cu ateliere gratuite de educație parentală, consiliere psihologică și grupuri de sprijin.
• Profesori pregătiți pentru identificarea semnelor timpurii ale consumului și tulburărilor emoționale.
• Integrarea reală a orelor de educație pentru viață în trunchiul comun, cu teme despre emoții, relații, presiune socială, reziliență și alegere conștientă.
• Crearea unui climat relațional cald, sigur, nejudecativ, atât acasă cât și în sala de clasă.
Domnule Prim Ministru,
Analiza noastră aduce în prim plan faptul că se impune intensificarea și diversificarea activităților de prevenție, informare și educare privind riscurile consumului de droguri, adaptate la specificul fiecărei vârste și mediu școlar, pe următoarele coordinate :
1. Focus pe ciclul gimnazial: direcționarea prioritară a intervențiilor preventive către elevii de gimnaziu, având în vedere vulnerabilitatea crescută la această vârstă.
2. Implicarea activă a părinților: organizarea de sesiuni de informare și ateliere dedicate părinților, pentru conștientizarea riscurilor reale și a importanței prevenției timpurii. Este necesar să combatem falsa percepție conform căreia „pe copilul meu nu îl afectează”.
3. Implementarea metodologiei „educației între egali” („peer education”): abordare educațională interactivă în care membrii aceluiași grup învață unii de la alții, bazându-se pe transmiterea de cunoștințe, experiențe și emoții / formarea și susținerea unor grupuri de elevi-reper, care să promoveze mesaje pozitive și modele de comportament sănătos între colegii lor.
4. Campanii tematice pe rețelele sociale: derularea de campanii adaptate atât pentru elevi, cât și pentru părinți, folosind platformele sociale frecvent accesate de aceștia, pentru creșterea impactului mesajelor de prevenție.
5. Promovarea educației emoționale: introducerea și consolidarea activităților de dezvoltare a abilităților emoționale (gestionarea stresului, dezvoltarea stimei de sine, formarea relațiilor sănătoase de prietenie) în cadrul programelor școlare.
6. Realizarea de materiale video scurte (1–2 minute): difuzarea de clipuri educaționale în cadrul orelor de dirigenție, pentru a transmite mesaje concise și eficiente.
7. Workshop-uri interactive pentru elevi și părinți: organizarea de sesiuni practice și interactive, pentru creșterea gradului de implicare și asimilare a informațiilor.
La nivel educațional, se impune necesitatea identificării precoce a elevilor vulnerabili sau aflați în situații de risc. Acest lucru poate fi realizat prin:
1. Întărirea colaborării dintre psihologii școlari și diriginții de clasă: diriginții, având o cunoaștere mai apropiată a elevilor și a contextelor lor familiale și sociale, pot identifica semnele de risc și pot iniția discuții atât cu elevii, cât și cu familiile lor.
2. Intervenția coordonată a psihologilor la solicitarea diriginților sau solicitarea sprijinului psihologilor din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, acolo unde situația o impune.
3. Utilizarea eficientă a orelor de activitate directă din norma consilierilor psihologi, pentru intervenții directe și susținute la clasă, cu accent pe prevenție și sprijin emoțional.
Desigur, implementarea acestor măsuri integrate reprezintă doar primul pas și constituie o responsabilitate comună a școlii, familiei și comunității. Este esențială monitorizarea constantă a eficacității lor și adaptarea strategiilor în funcție de rezultatele obținute și de evoluția fenomenului consumului de droguri în rândul elevilor. Doar printr-un efort concentrat și comun putem spera că vom reduce consumul de droguri în rândul elevilor și că le vom oferi un viitor mai bun și mai sigur.
Investiția în prevenție este o investiție în viitorul elevilor noștri. Cât privește implicarea activă a părinților, cred că este necesară organizarea de sesiuni de informare și ateliere dedicate acestora pentru conștientizarea riscurilor reale și a importanței prevenției timpurii. Este necesar să combatem falsa percepție conform căreia „pe copilul meu nu îl afectează”.
Domnule Prim Ministru,
Pe lângă implicarea în prevenție a asistenților sociali, a medicilor și a psihologilor am putea implica și mediatorii sanitari angajați de către DSP-uri sau primării. Au vizibilitate și trecere și în cadrul comunităților sărace de rromi unde avem mulți consumatori și în cadrul acestor comunități.
Disciplinele opționale (precum „Pregătiți pentru viață”) ar trebui să devină obligatorii, cu module de 2 ore o dată la 2 săptămâni – pentru ca elevii să aibă timp să se deschidă, să dezbată etc. De asemenea, copiii ar trebui să facă voluntariat la teatru, la cabinete veterinare, la spital etc. – pentru a avea modele sănătoase și a înțelege la ce le folosește școala. Astfel, copiii vor refuza consumul de droguri pentru că au alte motivații – carieră, pasiuni etc.
Rolul centrelor comunitare – unde să existe programe de vară gratuite sau cu un cost minimal, diverse tipuri de activități pentru grupuri de vârstă diferite – este, de asemenea, foarte important. Considerăm că genul acesta de programe sunt un fel de poartă de intrare în fenomenul dependențelor (sunt create practic o serie de contexte în care copiii pot fi observați, pot fi cunoscuți, pot fi identificate semnalele de alertă timpurie, ș.a.m.d). Fenomenul dependenței este difuz, copiii încep să consume și se retrag în cercul lor – iar aceste programe ar ajuta să intrăm în contact cu ei, să documentăm și să înțelegem fenomenul din interior.
Ceilalți copii ar trebui să fie încurajați să spună dacă unii dintre colegii lor consumă droguri – ar trebui să existe un mecanism care să le asigure confidențialitatea, mecanism care ar putea fi transpus în lege.
Domnule Prim Ministru,
Statul are obligația să creeze niște mecanisme obligatorii pentru un fenomen social care este critic în acest moment. O parte semnificativă dintre ideile avansate în spațiul public până acum implică angajamentul autorităților locale. Aș dori să aveți în vedere faptul că în lanțul de la legislativ la consumator apare un nivel intermediar – cel al comunității – unde avem nevoie de alternative de petrecere a timpului liber pentru tineri și de un mecanism de alertare, de monitorizare al acestora.
Modelele internaționale presupun o colaborare interinstituțională. Problemele acestea nu se rezolvă doar la nivel național, ci și la nivel local. Nicio inițiativă națională nu funcționează dacă nu îi creezi o structură locală specializată, care să se ocupe de problemele din comunitate, pe care le cunoaște mai bine.
Tragem, așadar, un semnal de alarmă: consumul de droguri în rândul populației crește alarmant iar consecințele pot fi dezastroase pentru societatea românească. Avem nevoie de un organism dedicat prevenirii și combaterii acestei adevărate amenințări la sănătatea populației și la siguranța națională, avem nevoie de acțiune concretă și de politici publice fundamentate pe date, nu de structuri formale lipsite de capacitate operațională sau de reforme declarative fără efecte măsurabile.
Foarte multe inițiative naționale au eșuat, tocmai din aceste motive – inclusiv Agenția Națională Antidrog (A.N.A). Nivelul național e un fel de platformă, presupune colaborare interministerială, dar nivelul local e cel la care se acționează, el e hub-ul care unește resursele din comunitate, cel care ar trebui să aibă un buget etc.
Totodată, în mod surprinzător în raport cu așteptările create, domnul Rareș Achiriloaie a părăsit funcția de conducere a agenției, la solicitarea domniei sale, situație care a generat un vid de conducere într-un moment critic. Această situație ridică semne legitime de întrebare în condițiile în care, cu doar câteva luni în urmă, domnia sa își manifesta public și ferm determinarea de a acționa și de a produce rezultate concrete în domeniul pe care îl coordona.
Prin urmare, ne întrebăm, Domnule Prim Ministru, ce s-a întâmplat între timp și care sunt cauzele reale ale acestei plecări?!
Ne dorim să credem că domnul Rareș Achiriloaie a beneficiat de înțelegerea și sprijinul necesare din partea conducerii Guvernului României și a Cancelariei Prim-ministrului, pentru a-și putea susține activitățile și pentru a-și îndeplini mandatul în mod eficient.
Totodată, ne-am dori să aflăm care sunt intențiile Guvernului României referitoare la Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor, mai ales în contextul apariției unor informații privind posibile comasări sau restructurări?
Având în vedere aceste considerente și înțelegand pe deplin complexitatea fenomenului, precum și constrângerile instituționale existente, apreciem că este necesară o abordare responsabilă, fundamentată pe expertiză și cooperare interinstituțională.
Suntem la curent cu faptul că există anumite variante de nominalizări pentru funcția de președinte al Agenției Naționale pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor care, după părerea noastră, nu corespund profilului așteptat de societatea civilă pentru a avea un impact întru totul important, iar în măsura în care doriți noi suntem deschiși să vă transmitem propuneri de activiști și de oameni care cunosc extraordinar de bine realitatea consumului de substanțe psihotrope în România și care, pe de altă parte, au și acționat în sensul combaterii și prevenirii acestuia.
Cu deosebit respect,
Ramona – Ioana Bruynseels,
Fondator „ Inițiativa Națională Anti-Drog INAD”,
Deputat în Parlamentul României,
Secretar al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă
22.12.2025
