Când l-am întâlnit pe comisarul european, Valdis Dombrovskis, zilele trecute, am ales să adresez o întrebare simplă, dar esențială: există vreo șansă ca Planul Național de Redresare și Reziliență să fie prelungit?
Răspunsul a fost clar: prelungirea nu este luată în calcul, iar statele membre trebuie să-și respecte angajamentele și să livreze ceea ce au promis. Cu alte cuvinte, tot ce se vehiculează în spațiul public despre o eventuală renegociere sau prelungire a PNRR-ului este pură fabulație. Regulamentul european este clar, iar termenul de 31 august 2026 nu se va schimba.
Am simțit nevoia să clarific public acest lucru pentru că, de prea multe ori, ni se servește iluzia că „vom mai avea timp”. Nu, nu vom mai avea. PNRR-ul, în forma sa finală, a fost deja renegociat și aprobat în 2025. România are acum 21,4 miliarde de euro la dispoziție, o sumă uriașă, dar care nu valorează nimic dacă nu suntem capabili să o transformăm în rezultate. De aici încolo, discuția nu mai este despre renegociere, ci despre absorbție accelerată, despre capacitatea noastră reală de a livra.
Și aici apare întrebarea pe care o pun și experții europeni: poate România, într-adevăr, să ducă acest plan până la capăt?
Continuare în Gazetadecluj.ro
