INTERPELARE – Către: Domnul Alexandru NAZARE, Ministrul FINANȚELOR
De la: Doamna Ramona-Ioana Bruynseels, Deputat în circumscripția electorală 13 Cluj
Data: 10 Octombrie 2025
Obiectul interpelării: Situația firmelor care nu își pot achita obligațiile fiscale, salariale și comerciale din cauza întârzierii plăților de către autoritățile publice beneficiare.
Stimate domnule Ministru al Finanțelor,
Prin prezenta interpelare, vă sesizez o problemă majoră cu care se confruntă un segment important al mediului de afaceri din România: blocajul financiar cauzat de întârzierea plăților din partea autorităților publice beneficiare către firmele contractante, inclusiv pentru lucrări deja executate și recepționate. Această disfuncționalitate, adusă nouă la cunoștință cu ocazia dezbaterii publice desfășurate de AUR la sediul Parlamentului, în prezența a peste 200 de antreprenori, care depășește sfera simplă a relațiilor comerciale, are consecințe grave: incapacitatea acestor firme de a-și achita obligațiile fiscale, salariale și comerciale, risc ridicat de incapacitate de plată și/sau faliment, pierderi pentru creditori, dar și vulnerabilizarea capacității de a susține dezvoltarea economică și infrastructurală a României.
Prin această interpelare, solicit un răspuns detaliat privind viziunea Ministerului Finanțelor asupra problemei menționate, dispozițiile legale în vigoare, precum și disponibilitatea ministerului de a adera la propuneri inovatoare de reformare a mecanismelor de recunoaștere și compensare a titlurilor de valoare emise de autoritățile publice, cu scopul de a diminua impactul negativ asupra contractorilor neplătiți.
Impactul întârzierilor la plata lucrărilor publice asupra obligațiilor firmelor
În ultimii ani, întârzierile la plată în relația comercială dintre firme și autorități au escaladat, ajungând să afecteze grav lichiditatea economică, competitivitatea pieței și stabilitatea financiară a întreprinderilor. Potrivit celor mai recente date, peste 40% dintre vânzările comerciale între firmele din România sunt afectate de întârzieri la plată, iar 52% din tranzacții se efectuează pe credit comercial, expunând firmele, în mod explicit, riscului de blocaj financiar. Această realitate este cu atât mai gravă când creditorul este statul sau o autoritate publică locală, iar contractorul are obligații fiscale și salariale strict reglementate, a căror neexecutare atrage sancțiuni severe, de la penalități la riscul deschiderii procedurilor de insolvență sau chiar al răspunderii penale pentru administratorii societății.
Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată, care transpune Directiva 2011/7/UE, stabilește termene stricte pentru plata sumelor datorate de autorități: 30 de zile calendaristice de la primirea facturii sau de la recepția lucrărilor, cu posibilitatea de extindere la 60 de zile în cazuri obiectiv justificate, dar numai cu stipulare expresă în contract. Cu toate acestea, termenele sunt deseori depășite fără sancțiuni reale, iar instrumentele de constrângere și recurs – cum ar fi penalitățile de întârziere sau dobânzile penalizatoare – se dovedesc ineficiente fie prin valoare insuficientă, fie prin proceduri juridice greoaie și costisitoare.
În acest context, firmele ajung într-o situație de vulnerabilitate extremă, neputându-și onora:
– Obligațiile fiscale (impozit pe profit, TVA, taxe locale, contribuții la asigurări sociale etc.), a căror neachitare la termen atrage penalități și riscul de executare silită de către ANAF;
– Obligațiile salariale, a căror întârziere poate fi sancționată cu amenzi semnificative și, în anumite cazuri, cu răspundere penală pentru neplata taxelor reținute pe statul de plată;
– Obligațiile comerciale față de terți, ducând la ruperea relațiilor cu furnizorii și partenerii sau la acumularea de datorii în lanț, cu efect de propagare în economie.
Analiza noastră relevă că întârzierile repetate la plată constituie una dintre cauzele principale ale intrării multor întreprinderi în insolvență, afectând direct accesul la finanțare, diminuarea ratingului de credit, creșterea costurilor de operare și chiar concedieri forțate.
Cadru legislativ relevant și disfuncționalități
1. Dispoziții legale privind termenele și sancțiunile pentru întârzieri la plată
Directiva 2011/7/UE, transpusă prin Legea nr. 72/2013, stabilește același regim atât pentru relațiile între profesioniști, cât și pentru contractele dintre aceștia și autoritățile contractante. Pentru autorități, termenul legal de plată este clar delimitat la cel mult 30 de zile calendaristice de la recepția facturii sau de la recepția lucrărilor; în mod exceptional, poate ajunge la 60 de zile, cu justificare și stipulare clară contractuală.
La nivel național, Codul fiscal și Codul de procedură fiscală prevăd sancțiuni dure pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale:
• Dobânzi și penalități de întârziere (0,02%/zi, respectiv 0,01%/zi pentru fiecare zi de întârziere);
• Blocarea conturilor bancare, popriri și executare silită de către ANAF în cazul datoriilor neachitate;
• Riscul de declanșare a insolvenței la acumularea de datorii peste plafonul de 50.000 lei, după un termen de 60 de zile de la scadență;
• Răspundere penală pentru neplata contribuțiilor reținute la sursă, dacă termenul de 60 de zile de la scadență este depășit.
Cu toate că legislația prevede o protecție teoretică pentru contractorii privați, dezechilibrul de putere contractuală, lentoarea sistemului judiciar și lipsa unor mecanisme eficiente și rapide de recuperare a creanțelor de la autoritățile publice lasă aceste firme fără o adevărată plasă de siguranță.
2. Instrumente juridice pentru recuperarea creanțelor
Firmele pot încerca recuperarea debitelor de la stat sau autoritățile locale prin acțiuni în instanță, care presupun obținerea unui titlu executoriu; în practică, însă, astfel de proceduri se prelungesc ani de zile. Sentințele de plată la care autoritatea publică este obligată sunt adeseori executate eșalonat, în baza unor reglementări ad-hoc, cum ar fi OUG nr. 114/2018, care permite eșalonarea drepturilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești pentru bugetari.
Jurisprudența recentă arată că, deși autoritățile publice invocă uneori lipsa fondurilor sau reglementări speciale privind eșalonarea, instanțele au subliniat obligația de executare cu celeritate a titlurilor executorii ce decurg din contracte sau hotărâri judecătorești individuale, respingând prelungirea artificială a termenele de plată dacă nu există un dezechilibru bugetar real al autorității.
3. Proceduri de preinsolvență și concordat preventiv pentru firmele afectate
Potrivit Legii 85/2014, concordatul preventiv și procedurile de preinsolvență oferă firmelor aflate în dificultate, dar nu încă insolvabile, posibilitatea de a negocia cu creditorii o restructurare și/sau o eșalonare a datoriilor, sub supravegherea unui administrator concordatar și cu protecție temporară împotriva executărilor silite. Totuși, accesul la această procedură nu exonerează în niciun fel obligațiile fiscale și nu rezolvă problema sursei deficitare de lichiditate generată de neîncasarea creanței publice.
Concordatul preventiv este eficient cu adevărat doar dacă statul își asumă o conduită proactivă, inclusiv participarea la votul asupra planului de restructurare și recunoașterea creanței asupra autorității publice ca instrument de stingere a obligațiilor fiscale ale debitorului aflat în dificultate.
Soluții financiare consacrate și exemple internaționale
1. Cambii, bilete la ordin – titluri de valoare cu regim legal
Conform Legii nr. 58/1934 (modificată și completată), cambia și biletul la ordin sunt titluri executorii ce încorporează un drept de creanță ferm, transmisibil prin gir, recunoscute ca instrumente de plată și garanție comercială. Emise corect, aceste titluri pot servi ca bază pentru scontare la bănci, cesiune sau executare silită.
În relațiile comerciale cu autoritățile, practica utilizării cambiilor și biletelor la ordin este însă excepțională. Doar o autoritate publică organizată ca entitate de drept public poate emite astfel de instrumente, iar recunoașterea și compensarea acestora cu obligațiile fiscale la ANAF nu are caracter de regulă, ci de excepție, depinzând de existența unor proceduri specifice aprobate de Ministerul Finanțelor.
2. Factoringul creanțelor provenite din contracte cu autorități publice
Factoringul reprezintă o soluție financiară de convertire rapidă a creanțelor certe și exigibile în lichidități, prin cesionarea facturilor către o bancă sau IFN, cu sau fără regres. Piața de factoring din România a înregistrat în 2024 un volum de peste 9,4 miliarde euro, iar în primul semestru din 2025 peste 4,9 miliarde euro cesionate – crescând cu 13%, tocmai în contextul creșterii duratei de încasare a creanțelor comerciale.
Principalele avantaje ale factoringului, mai ales pentru lucrări publice, sunt:
– Acces rapid la lichidități fără îndatorare suplimentară;
– Externalizarea riscului de neplată (factoring fără regres);
– Îmbunătățirea indicatorilor financiari ai firmei;
– Creșterea predictibilității cash-flow-ului.
Totuși, factoringul pe segmentul creanțelor la instituții publice este limitat de pragurile stricte de eligibilitate: factorul (banca/IFN) acceptă cesionarea doar dacă există recunoașterea explicită a datoriei de către autoritatea publică și dacă există certitudine asupra încadrării sumelor la categoria “certe, lichide, exigibile”. De regulă, factoringul funcționează optim în sectorul privat, în timp ce pentru sectorul public expunerea la risc și durata de recuperare rămân ridicate.
3. Compensarea datoriilor fiscale cu creanțele deținute la stat
Codul de procedură fiscală, la art. 167 și articolele subsecvente, reglementează posibilitatea stingerii datoriilor fiscale prin compensarea cu sumele certe, lichide și exigibile pe care statul le datorează acelorași persoane – de obicei pentru TVA rambursat sau alte restituiri rezultate din raporturi fiscale.
Compensarea se produce automat doar dacă ambele creanțe sunt administrate de aceeași autoritate (de exemplu: ANAF ca unică autoritate fiscală – statul este și creditor și debitor). Problema esențială, însă, constă în faptul că majoritatea creanțelor rezultate din contracte (de exemplu: lucrări publice, furnizări de bunuri sau servicii către autorități locale) nu sunt înregistrate la aceeași autoritate care colectează datoriile fiscale, ci la alte autorități plătitoare (primărie, consiliu județean, minister etc.).
Prin excepțiile aduse de Legea nr. 93/2023 și de recentul Ordin 502/2024, cadrul de compensare a fost extins:
– Permite compensarea creanțelor față de autoritățile publice, rezultate din hotărâri judecătorești definitive, cu obligațiile fiscale curente, chiar dacă nu sunt administrate de aceeași autoritate;
– Prevede ca diferențele necompensate să fie fie achitate, fie rămână ca debite viitoare;
– Obligă autoritățile fiscale să solutioneze cererile de compensare în termen rezonabil (45 de zile).
Totuși, legislația privind compensarea automată a creanțelor comerciale cu obligațiile fiscale în cazul firmelor care au facturi acceptate și nerecuperate de la autorități beneficiare nu este încă pe deplin aplicabilă la nivel național (sunt necesare norme metodologice și sisteme de interoperabilitate între autorități).
Propuneri legislative și inițiative recente în România
În contextul accentuării crizei de lichiditate din lanțul contractelor publice și al presiunilor mediului de afaceri, o serie de proiecte legislative, ordonanțe și dispoziții ministeriale au fost puse în dezbatere sau chiar au intrat în vigoare în perioada 2023–2025:
1. Ordonanța nr. 22/2025 a modificat Codul fiscal în sensul acceptării, la art. 42, alin. (4): “Titlurile de valoare emise de autoritățile publice beneficiare (…) pot fi utilizate pentru compensarea obligațiilor fiscale exigibile ale operatorilor economici, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor”.
2. Legea nr. 141/2025 prevede, la art. I, alin. (2): “În cazul depășirii termenului legal de plată de către autorități, operatorii economici pot solicita compensarea creanțelor deținute asupra acestora cu obligațiile fiscale exigibile, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor. Titlurile de valoare emise de autoritățile beneficiare pot fi recunoscute de ANAF ca instrumente valide pentru compensarea obligațiilor fiscale”.
3. Ordinul 502/2024 privind aprobarea procedurii de compensare a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești sau arbitrale în sarcina instituțiilor publice cu obligațiile fiscale restante ale beneficiarilor hotărârilor, deschide explicit calea pentru compensarea sumelor provenite din titluri executorii cu datoriile fiscale ale firmelor contractante.
Toate acestea merg în direcția unui sistem mai flexibil și mai transparent, în care firmele să poată solicita, la ANAF, stingerea datoriilor fiscale cu titluri de valoare certe, lichide și exigibile, recunoscute de autoritățile contractante (primărie, consiliu județean, minister). Această evoluție legislativă este în linie cu bunele practici europene și răspunde unei cereri constante a mediului antreprenorial.
Practica internațională – Modele relevante și inovative din alte state
1. Situația la nivel european
Directiva 2011/7/UE, ca răspuns la criza datoriilor publice către mediul privat, a introdus norme clare privind termenele de plată și penalitățile automate pentru întârzierile la plată ale autorităților contractante. Cu toate acestea, rapoartele Comisiei Europene și ale Parlamentului European recunosc faptul că eficiența directivei este limitată de lipsa unor sancțiuni automate și a unor mecanisme rapide de recuperare a creanțelor – motiv pentru care, în toamna anului 2024, s-a propus înlocuirea directivei cu un Regulament UE mult mai strict, în dezbatere avansată în prezent.
Propunerea de Regulament vizează:
– Impunerea unui termen unic de plată de 30 zile, fără excepții, atât pentru tranzacțiile comerciale între firme, cât și între firme și autorități (G2B);
– Stabilirea automată a dobânzii penalizatoare (+8pp peste rata de referință) și a unei compensații pentru costul recuperării (cel puțin 50 EUR/tranzacție), fără drept de renunțare al creditorului;
– Posibilitatea de obținere a unui titlu executoriu în maximum 90 de zile, indiferent de valoarea creanței;
– Obligația autorităților contractante de a raporta transparent statistici privind termenele de plată, pe intervale de 1–30, 31–60 și peste 90 zile.
Acest model european, odată implementat, va genera o uniformizare a practicilor privind plățile și va descuraja întârzierile abuzive.
2. Modele din Franța, Italia și Spania
În Franța, legislația prevede termene stricte de plată (30 zile pentru administrație, sancționate automat cu dobânzi penalizatoare și posibilitatea creditorului de a obține un titlu executoriu rapid). Statul francez oferă o platformă centralizată de raportare și monitorizare a plăților autorităților contractante.
Italia utilizează pe scară largă titluri de valoare negociabile, inclusiv cambii și bilete la ordin, pentru a sprijini fluxul de numerar al furnizorilor publici și permite pe scară largă factoringul creanțelor provenite din contracte de achiziții publice – Banca d’Italia monitorizând indicatorii de lichiditate ai autorităților publice.
Spania impune raportarea publică a termenelor de plată pentru fiecare administrație publică, cuprinzând inclusiv nivelul datoriilor restante către furnizori. Nerespectarea repetată a termenelor poate antrena sancțiuni bugetare la nivel european.
3. Instrumente financiare complementare
Internațional, cambiile și biletele la ordin reprezintă instrumente de garantare și plată larg utilizate în tranzacțiile comerciale, inclusiv cu instituții publice – fiind prevăzute de legislația uniformă de la Geneva și recunoscute în aproape toate sistemele de drept continental.
Factoringul, ca instrument de cesiune rapidă a creanțelor și obținere de lichidități, este promovat de Uniunea Europeană – fiind considerat o soluție modernă de creditare fără îndatorare suplimentară, iar legislația bancară și de concurență a UE interzice orice discriminatoriu de tratament între creanțele private și cele publice, cu condiția ca acestea să fie certe, lichide și exigibile.
În lumina celor expuse, vă adresez, domnule ministru, următoarele solicitări punctuale, menite să asigure un tratament echitabil, transparent și eficient pentru firmele aflate în dificultate din cauza întârzierilor la plată din partea autorităților publice:
1. Explicarea stadiului implementării legislației privind compensarea titlurilor de valoare emise de autoritățile publice (facturi, cambii, bilete la ordin, hotărâri judecătorești, dispoziții administrative) de către ANAF cu obligațiile fiscale exigibile ale contractorilor neplătiți. Rog prezentarea situației cu privire la existența și aplicarea normelor metodologice care permit această compensare.
2. Precizări privind modalitatea de recunoaștere, ca instrument de plată, a titlurilor de valoare emise de autoritățile contractante, inclusiv condițiile de eligibilitate, termenele și procedura exactă. În special, care este statusul ordinului privind recunoașterea și compensarea acestor titluri și măsurile de digitalizare și interoperabilitate între ANAF și autoritățile locale?
3. Angajamentul explicit de a sprijini modificările legislative necesare pentru extinderea automată a mecanismului de compensare pentru a opera de drept între sumele de plată certe, lichide și exigibile de la autoritățile contractante și datoriile fiscale ale firmelor, indiferent de administrația creatoare a creanței.
4. Soluții propuse pentru accelerarea procedurii de acordare a titlurilor executorii pentru creanțe comerciale împotriva statului (de exemplu: asupra procedurii de urgență pentru obținerea hotărârii executorii, răspunderea patrimonială și personală a ordonatorilor de credite pentru întârzieri nejustificate etc.).
5. Sprijinirea dezvoltării sistemului de factoring, scontare și garantare a titlurilor de valoare emise din contracte publice, inclusiv acordarea de stimulente fiscale sau garanții de stat pentru băncile și IFN-urile care preiau această categorie de creanțe.
6. Corelarea și armonizarea legislației naționale cu viitorul Regulament UE privind combaterea întârzierilor la plată în contractele comerciale (aflat în proces de adoptare la nivelul UE), pentru a asigura termene unice, prevederi mai dure pentru penalități și rapoarte transparente privind practicile de plată ale autorităților publice.
7. Măsuri concrete pentru prevenirea, identificarea și sancționarea întârzierilor la plată peste termenele legale, inclusiv raportarea publică periodică a datoriilor restante către mediul de afaceri ale autorităților publice.
Domnule ministru,
Fără un răspuns prompt și o acțiune hotărâtă, criza de lichiditate cauzată de întârzierile la plată din partea autorităților riscă să agraveze fenomenul blocajului financiar în economie, să sporească numărul insolvențelor și să afecteze corespunzător nu doar firmele implicate, ci și bugetul de stat, forța de muncă, sectorul privat și calitatea serviciilor și infrastructurii publice.
Pe această cale, vă invit să răspundeți punctual la solicitările de mai sus și să indicați măsurile pe care Ministerul Finanțelor, în colaborare cu ANAF și cu alte instituții relevante, le va implementa pentru a proteja interesele firmelor responsabile care devin victime ale întârzierilor de plată ale autorităților publice. Totodată, vă solicit să asigurați transpunerea rapidă a măsurilor legislative și procedurale menite să recunoască titlurile de valoare ca instrument valid pentru stingerea obligațiilor fiscale ale contractorilor și să deschideți rapid calea pentru compensarea directă a creanțelor la stat, în acord cu modelele europene și internaționale.
Vă rog să tratați cu maximă responsabilitate și celeritate această interpelare, având în vedere impactul sistemic al problemelor expuse asupra întregii economii. Solicitarea mea are drept scop protejarea mediului de afaceri corect, garantarea echității fiscale, asigurarea competitivității pieței și, nu în ultimul rând, evitarea colapsului financiar în lanț al firmelor contribuabile.
Aștept răspunsul dumneavoastră scris, motivat și susținut de date obiective, transmiterea clară a stadiului implementării soluțiilor și, dacă este cazul, expunerea strategiei de acțiune pe termen scurt și mediu.
Cu stimă,
Ramona Ioana Bryunseels, Deputat în circumscripția electorală nr.13, Cluj
Data: 10 octombrie 2025
